Junior neinspirat

Am fost la concertul lui Bănică Jr. şi mi s-a părut una dintre cele mai slabe apariţii ante-Moş Crăciun ale surprizistului. Sau, ca să respect munca artistului (nici o ironie aici) e nedrept să spun că a fost slab. Mai degrabă monoton şi plin de greşeli în alegerea repertoriului.

Bănică a cântat marcat de naşterea fetiţei Ana Violeta chiar cu câteva ore înainte de concert (să le trăiască!) dar nu cred că acesta a fost cauza care a dus la lâncezeala show-ului. Ba dimpotrivă. Juniorul a început bine dar s-a pierdut brusc, când a început să experimenteze. A cântat melodii de pe noul album Împreună (destul de dezamăgitoare), a intercalat două momente cu copilaşi drăgălaşi care aveau menirea de a marca apropierea Crăciunului dar care tăiau maioneza spectacolului, apoi, în partea a doua, când toată lumea credea că se va dezlănţui, a avut proasta inspiraţie de a-şi cânta o parte din hituri în stil potpuriu. Ceea ce nu se face, fiindcă o dată că lumea are impresia că vrei să scapi cât mai repede şi a doua că, la naiba!, orice artist are respect pentru greatest hits-urile lui, nu le înghesuie într-un sac cu lături.

Altfel, scenografia, dansurile, fetele, vocea lui Bănică, fie, chiar şi prezenţa amicului Petre Geambaşu, au fost ok. Totul într-o Sală a Palatului plină ca de obicei, ceea ce demonstrează că talentul Juniorului este real. Din păcate, el a fost combinat în acest an, cu o proastă inspiraţie a alegerii pieselor şi a negocierii cu tempo-ul show-ului.
Mai jos, o secvenţă din spectacolul Împreună de Crăciun, de sâmbătă, 15 dec.

9 milioane de biciclete

E una dintre favoritele mele all-time: o melodie de o asemenea sensibilitate se face foarte rar. Katie Melua e o artistă de primă mână. Recent a lansat un nou album. Se numeşte Pictures şi are câteva bucăţele demne de descărcat. Printre ele, If you were a sailboat, pe care o "ataşez" de asemenea.

Bluntissimo

James Blunt a scos un nou album (All The Lost Souls). Dincolo de piesa 1973 (cea cu Simona, destul de drăguţă), cel mai mare plângăcios al britanicilor (te şi miri cum de a fost ăsta ofiţer în armata Albionului) nu se dezminte şi continuă să cânte pentru femeile sensibile la corazon. Ce îmi place însă foarte mult este coperta albumului. Sute de fotografii cu Blunt, din copilărie până la cele mai recente, compun faţa artistului. Designerul Nin Bose, cel care a realizat cover-ul, a spus că Blunt i-a cerut să nu-i pună chipul pe copertă. "L-am ascultat: n-am pus o fotografie ci o mie!".

Adio Pavarotti!

Mi-a plăcut dintotdeauna de Pavarotti şi nu pentru că depăşise (împreună cu ceilalţi doi tenori) graniţele sălilor de operă pentru a intra în zona comercială ci fiindcă arăta mereu ca o persoană foarte deschisă, pozitivă şi plină de şarm. În Italia era un fel de zeu, sunt sigur că acolo e aproape doliu naţional.
Mai jos o înregistrare specială: Pavarotti împreună cu James Brown.

Bed for love

Aţi văzut noul videoclip Vama? Foarte mişto clipul, excelentă ideea. Şi nici piesa nu e foarte rea, deşi cam clişeistă.

Minculescu rules

Mă uit pe TVR1 la o emisiune în care cântă Iris. Mă uit, de fapt, la Cristi Minculescu şi, încercând să trec peste amărăciunea că arată din ce în ce mai rău, simt nevoia să o spun din nou: Minculescu a fost cea mai bună voce din rock-ul românesc ever. Cine nu crede, să asculte iar şi iar albumul Iris I şi se va convinge.
Să-l ţină Dumnezeu cât mai mult: Cristi e Mick Jagger-ul nostru.

Fergie în România

Fundaţia Phoenix anunţă că trupa Black Eyed Peas va concerta în România, în cadrul turneului Pepsi Black Blue and You, pe 15 septembrie. Locaţia - săptămâna viitoare.

Monochrome în DJ Mag

Un articol în DJ Mag despre triumful Monochrome în Las Vegas aici.

Pentru că noi putem! - Timpuri Noi

Pentru că noi putem - melodia compusă de Artan şi Dan Iliescu (Timpuri Noi), la aniversarea a 7 ani de FHM.

Georgică şi pauza

Concertul lui George Michael a fost ok. Nu sunt un fan de-al lui însă apreciez că:

- are o voce super, nealterată de trecerea anilor
- e profi şi etalează o incontestabilă eleganţă
- a avut o scenografie digitală care fără să fie neapărat foarte modernă, mi-a plăcut în mod special

Păcat că aseară am trăit cel mai stupid moment din cadrul unui concert live ever! După 45 de minute omul a plecat de pe scenă iar pe ecranul de deasupra ei a apărut un contor: BACK IN 20:00. Altfel spus, a fost o pauză de DOUĂZECI de minute! Ca la teatru! După ce contorul a ajuns la 0, Georgică s-a întors şi a făcut o a doua parte mult mai interesantă. Strange...

Popor - cam 12.000 aş zice. Cam puţină lume. Poate concertele astea ar trebui să se ţină pe un stadion mai mic, gen Cotroceni. Aşa, s-ar umple şi atmosfera ar fi mai cool.
Sunetul - ok.

Monochrome - triumf în Las Vegas

DJ Livio, Roby, feat. George G., a.k.a MONOCHROME au triumfat la Heineken Thirst Final care a avut loc weekendul trecut în Las Vegas. Cei trei DJ din România au câştigat ambele trofee puse în joc: People's Choice şi marele premiu.

MONOCHROME a călcat totul în picioare. Juriul, din care au făcut parte Paul Oakenfold şi Gabriel & Dresden, a fost vrăjit de piesa Pearl. Băieţii au susţinut două gig-uri, unul în deschiderea lui Oakenfold, la Tao Beach de la Venetian Hotel (foto), celălalt seara, în deschiderea lui Eric Morillo, în Club Tao.

Revin cu detalii.
Mai jos: MONOCHROME performing live at Tao Beach, in Venetian Hotel, Las Vegas.

Votaţi DJ-ii noştri!

DJ Livio, Roby feat. George G. sunt cei trei DJ care vor reprezenta România la finala Heineken Thirst Music, care va avea loc în weekend la Las Vegas.

Sunt 8 finalişti din mai multe ţări, competiţia e cool iar băieţii noştri sunt cotaţi cu şanse reale pentru a ocupa locul întâi. Toamna trecută cei trei au fost la Londra şi Barcelona, unde au lucrat alături de Andy şi Tom de la Groove Armada, primind aprecieri majore de la pionierii muzicii de club.

Votaţi-i cu încredere aici. Numărul voturilor contează foarte mult. Atenţie: după ce votaţi veţi primi un mail cu un link pe care trebuie să daţi click pentru ca votul să devină activ!

PS: săptămâna viitoare veţi afla de la mine ce s-a întâmplat la finala Heineken Thirst, de la faţa locului.

Eurolabageala

Am stat sâmbătă seara până la finalul concursului Eurovision, mai mult dintr-o remanentă manie a statisticii: eram curios să văd cum împart ţările voturile. Am trecut în revistă şi prestaţia Todomondo, una relativ ok după părerea mea - sigur, piesa e un plagiat, dar e haioasă iar băieţii mi s-au părut simpatici în comparaţie cu leşinăturile slave.

Nu comentez locul 13 "scos" de România. Nu există nici un semn profesionist care să dea valoarea acestui loc, în contextul concursului. Pentru că, o dată în plus, am văzut (şi de data asta m-am amuzat) că e un concurs, cum ar zice Gogu, dampulea total.
Adică se strâng X concurenţi care cântă nişte melodii mediocre sau - de regulă - foarte proaste, după care fiecare ţară votează exclusiv pe afinităţi teritoriale. Sau conform cetăţenilor străini care locuiesc în respectivele ţări.
Aşa se face că România a primit puncte multe de la Spania, Moldova şi Andorra (şi atât!).
Aşa se face că turcii primeau puncte în draci de la nemţi, elveţieni şi austrieci.
Aşa se face că statele fostei URSS, fostei Iugoslavii dar şi Scandinaviei îşi trimiteau punctele în cross.

Odată rezolvată problema valorii întrinseci a melodiei (criteriu aflat undeva în coada listei de priorităţi când a venit vorba de votare), am tras o concluzie destul de tristă: în Europa nu suntem simpatici nimănui! Iar vecinilor, cu atât mai puţin. Păi "iugoslavii" nu ne-au dat nici măcar un punct, nici măcar una dintre cele tz republici care au votat. Bulgarii ne-au tratat cu cefele groase şi castraveţi mucegăiţi. Ungurii ne-au aruncat în silă două puncte (parcă) murdare de paprika. Iar pentru Ucraina nu existăm.

Păi, pe bune dacă italienii nu-s mai cool: ei nu mai trimit de mult concurenţi la Eurovision. Poate s-au lămurit că nici pe ei nu-i iubeşte nimeni.

Trupă de trupă!

În restaurantul BB King din Nashville cântă o trupă: The BB King's. Nu vezi aşa ceva în România în 100 de ani. Sound perfect, instrumentişti de excepţie, personaje unul şi unul.

Nou album Travis

Nou album Travis: The boy with no name. Este al cincilea album al scoţienilor. Mie îmi place, Closer va fi primul single dar eu v-am pus aici piesa numărul 1 - 3 times and you lose.

Vine Bono!

U2 în concert la Bucureşti, la anul. Pentru o poală de bani. Deocamdată neoficial.

My Best: Freddy Mercury - Love me like there's no tomorrow

Învăţaţi să faceţi muzică, băieţi, nu zgomot!

Ray Cokes

Vă amintiţi de tipul ăsta? Ray Cokes. La începutul anilor 90 avea un show la MTV: Most Wanted se numea. Era show-ul meu favorit. Cu atât mai mult cu cât după el urmau Beavis & Butthead.

Ray Cokes a fost sursă de inspiraţie pentru mulţi dintre entertainerii care i-au urmat. Mai jos, Ray Cokes cântând live, la chitară, alături de The Cure.

Georgică la Bucureşti

Georgios Kyriacos Panayiotou va concerta la Bucureşti, pe 31 mai, pe stadionul Lia Manoliu.
Fanele vor sări ("retoric") în sus. Dar George nu are ochi pentru ele. I want your sex înseamnă altceva. :D

PS: tot el va inaugura, pe 6 iunie, noul stadion Wembley. God save the Queen! P-aia adevărată, nu pe Helen Mirren.

PPS: Da, e vorba de George Michael!

La vie en Pink

A confirmat şi asta mică şi roz: Pink va fi la B'estival în iunie.
No big deal: a venit şi la Cerb acum câţiva ani. Dar lista creşte, creşte!