Newcastle - Tottenham 1-4, highlights

Highlights of Tottenham - Newcastle 1-4

1st half


1-1, Butt


1-2 Geremi


1-3 Owen



golos, goals, golo, goal, tor, goles, gols, gol, game, match, futebol, football, soccer, fussball, futbol, video, videos, latest, ultimos, recentes, new, novos, liga, campeonato, jogadores, player, champions league, premier, league, champions, uefa, fifa, bwin, liga, serie a, serie, bundesliga, eredivisie, championat, portugal, england, france, spain, italia, italy, english, italian, portuguese, spanish, french, highlights, resumo, resumens, resumos, youtube, best goals, melhor golo, best goal, melhores golos, spurs

Liverpool - Everton 1-0, highlights

Highlights of Liverpool - Everton 1-0, goal scored by Torres.

Tadici-Nechita, cuplu mortal

Trecând peste entuziasmul meciului cu Franţa, în urma căruia ne-am calificat dramatic în semifinale, trebuie să recunoaştem că România a făcut un Mondial de handbal foarte prost pentru valoarea actuală şi de fapt a jucătoarelor noastre. Şi dacă e să spunem lucrurilor pe nume, ne-am auto-îngropat prin introducerea obsesivă în echipă a acestei Nechita, extrema de lut. Este incredibil cum un antrenor de prestigiu ca Tadici să o ţină de fiecare dată în teren până în pânzele albe pe această extremă cu psihicul la pământ, care ne-a mâncat meciurile cu Ungaria şi cu Germania (finala mică), fiind cât p-aci să ni-l mănânce şi pe cel cu Franţa. Tadici ar trebui să dea socoteală pentru acest fapt iar explicaţia conform căreia nu avea soluţii nu stă în picioare: şi pe Târca, la 50 de ani câţi are, dacă o puneai în locul Nechitei, juca mai bine. Sau cel puţin juca handbal, nu de-a tesla-n ouă cum a făcut-o sărmana Ada!
Păcat că într-un sport atât de frumos ca hadbalul, atunci când trebuie şi putem să atingem cerul ne prăbuşim ca păsările de plumb.

PS: Văd acum că Tadici dă vina pe arbitrii pentru nereuşita din finala mică. Nu ne lecuim niciodată...

Adio Zenga!

De-acum e clar pentru toată lumea: Zenga trebuie să plece de la Dinamo, pentru că e cel mai slab antrenor pe care l-au avut câinii în ultimii 10 ani. Mai slab chiar decât Florin Marin, care e cel mai slab antrenor din fotbalul românesc.
N-am văzut de mult un antrenor care să nu-şi simtă echipa precum Zenga. Italianul nu-şi cunoaşte jucătorii, e fricos, arogant şi are o inspiraţie la schimbări de parcă le-ar face în ciudă. În meciul cu Steaua, de pildă, s-a depăşit din nou pe sine:
- a jucat la fel de fricos ca în orice joc. Dinamo se lasă dominată, fie că adversarul se numeşte Elfsborg, Steaua sau Farul. Şi nu numai că se apără dar are un atac la fiecare 10 minute...
- după ce primeşte (inevitabil) gol, Zenga face schimbări haotice şi trimite brusc echipa în atac fără ca bieţii jucători să înţeleagă ce li se întâmplă.
- l-a titularizat pe Blay tocmai acum, după ce toată toamna ghanezul a fost decimat psihic atât de antrenor cât şi de conducători. Şi, întâmplător sau nu, Steaua a marcat unicul gol după ce Dică şi Neaga au făcut mişto de el.
- vede că Niculescu e la pământ şi totuşi îl titularizează meci de meci, fără a încerca măcar o dată să-i dea o şansă lui Liviu Ganea. Ca să nu mai amintesc de inutilitatea de a avea o echipă secundă (Dinamo II) atâta vreme cât nu încerci să promovezi nici un fotbalist care joacă acolo. Şi aici mă refer la atacantul Lemnaru, care înscrie meci de meci în Divizia B.

Dincolo de Zenga, sunt mulţi fotbalişti la Dinamo care trebuie să-şi ia adio de la echipă. Toată pleiada de ex-stelişti care n-aveau ce căuta în Ştefan cel Mare (Opriţa, Boştină, chiar şi Cătălin Munteanu), apoi Niculescu (o epavă de când s-a însurat), Bratu (total atipic pentru jocul lui Dinamo), Mărgăritescu (din ce în ce mai limitat), Pulhac (mă aşteptam la mult mai multe de la el), toţi fundaşii ăia dreapta de doi bani (Stoican, Galliquio, Blay), Izvoranu (un anonim) şi alţii. E un sezon complet ratat, care demonstrează că fotbalul nostru nu poate miza pe constanţă, atâta vreme cât aceiaşi jucători au câştigat la pas campionatul sezonul trecut pentru a claca lamentabil acum.

Insula în pătrăţele roşii

Aţi văzut privirea lui Beckham în meciul Anglia - Croaţia de aseară? În prima repriză, când stătea pe banca de rezerve, părea că vrea să-i toarne lui McClaren cucută în sticla cu apă plată din care acesta sugea cu neputinţă şi nesaţ. Pentru englezi, fotbalul de naţională devine pe an ce trece un chin. De un deceniu şi jumătate încoace singurul selecţioner care a făcut echipa să joace ceva a fost Terry Venables, în 1996, când englezii au pierdut la penalty-uri în semifinale la Euro pentru ca mai târziu să se piardă în beznă. Suedezul Ericsson a aspirat căruţe de lire sterline din trezoreria Federaţiei engleze mai mult pentru a face deliciul tabloidelor decât pentru a le redresa naţionala. Când şi-au dat seama că domnu' Sven stă mai bine la capitolul sex decât la fotbal, gomoşii de la Londra l-au schimbat cu roşcovanul McClaren, pe principiul că unul de-al lor care, vezi Doamne, a avut puterea de a o duce pe 'Boro în finala Cupei UEFA, poate scoate sarea din mare. Eşecul a fost total iar The Sun a "rostit" cea mai inspirată frază a acestor preliminarii când a făcut referire la faptul că cea mai bună zi a lui McClaren ca selecţioner a fost cea în care Israel a învins Rusia. Adică una în care Anglia nu a jucat. Ce-i mai trebuia Angliei? Un amărât de egal cu Croaţia pe New Wembley... Asta în principiu. Fiindcă de facto, englezilor le trebuia un selecţioner care să pună ca lumea nişte jucători în teren şi să-i facă să-şi dorească să ajungă la Euro.

După ce a intrat pe gazon, la pauză şi cu un 0-2 în spinare după numai un sfert de oră de joc, privirea lui Beckham spunea că "americanul" vrea cu tot dinadinsul să îşi ajute ţara. Mie-mi place de Becks. Mi-a plăcut întotdeauna. Dincolo de mediatizarea excesivă, care l-a transformat într-un soi de Barbie masculin a cărui freză contează mai mult decât sprinturile pe dreapta, David a făcut destule la viaţa lui, atât pentru United cât şi pentru naţională. Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată un fotbalist care să centreze mai bine ca el, ba mai mult, care să aibe tehnici diferite de centrare, în funcţie de fază, de plasamentul coechipierilor, de zona de teren sau de alinierea planetelor. Aseară, Beckham a făcut ce ştie mai bine: a centrat perfect iar deşiratul ăla de Crouch, care pare un personaj din Jack şi vrejul de fasole (pe post de vrej, evident) a egalat după ce câteva minute mai devreme arbitrul suedez le inventase britanicilor un penalty cu menire de energizant. McClaren a deschis din nou sticla de apă (plată) şi a început să spere (plat) tocmai când se gândea să ia drumul WC-ului, aşa cum făcuse acasă, în ultimele zece minute ale meciului Israel - Rusia. Numai că rar mi-a fost dat să văd o echipă calificată deja la un turneu final care să joace mai bine, mai câinesc şi mai "anti" precum Croaţia pe Wembley. Selecţionerul Bilic (am avut dintotdeauna o stimă aparte pentru Slaven Bilic, fundaşul cu privire de killer care a făcut istorie pentru croaţi la Euro 96 şi la Mondialul din 98) părea că îşi doreşte victoria ca pe ursuleţul de pluş pe care l-a iubit de nebun în copilărie, l-a pierdut şi l-a regăsit brusc sub scaunul din zona visitors.

E şi ăsta un mod de a trăi: viaţa în pătrăţele roşii a bulversat Insula şi a aruncat-o în ceaţă fără să-i aprindă beculeţul după care să se poată ghida. Cred că aseară târziu, după meci, fanii englezi intrau în staţia de metrou de lângă Wembley având bombe cu ceas în loc de inimi şi postere cu McClaren sfâşiat de ogari pe post de plămâni. Not even God can save the Queen atunci când fotbalul devine prea modest ca să i se dea un titlu nobiliar.

0-1 la Sofia

Cred că ştie toată lumea cui trebuie să mulţumim pentru această calificare: Albaniei.

Zenga Zanga

E pauza meciului Univ. Craiova - Dinamo, e 1-0 pentru olteni şi de data asta mi-e clar că, indiferent de rezultatul final, Zenga nu mai are de ce să-şi pună şapca roşie pe chelie. Să joci fricos, să ai un atac la 5 minute şi ăla pentru că a obosit adversarul, să nu pui presiune, să te aperi în disperare cu nişte jucători ca Goian (băiatul ăsta ne-a mâncat un campionat şi Borcea continuă să vadă în el un mare jucător, se pare) şi să ataci cu jucători re-furbished precum Boştină... asta nu e ceea ce trebuie să fie Dinamo. Se poate admite că echipa trece printr-o perioadă mai proastă însă nu se vede nici o îmbunătăţire, de la meci la meci. Păi dacă te domină până şi alde Gărgălie cu Dănănaie atunci mai bine te-apuci de dresuri de purici.
Într-un fel mă bucurasem când a venit Zenga dar e clar că italianul nu se "pupă" deloc cu Dinamo.

Lupul îşi schimbă părul...

Cică Maestrul Morţii MM Stoica s-a dus la pauza meciului Unirea Slobozia - Dinamo în loja oaspeţilor şi a sărit la bătaie cu Borcea. Pentru că, vezi Doamne, arbitrul nu trebuia să-l elimine pe luptătorul de kung-fu slobozist, Ricardo Gomes pe numele lui de telenovelist, care s-a repezit cu crampoanele în pieptul lui Boştină! Metehnele fostului slujitor de ciobani au rămas intacte. Ar trebui ca cineva să-l interneze într-un spital de nebuni.
Vedeţi faza aici.

Gâscanul vrăjitor

În vara lui 1979 stăteam în holul unui hotel din Neptun şi mă uitam la meciul Dinamo - FC Argeş, din ultima etapă a Diviziei A. Era, în fapt, finala campionatului, fiindcă, dacă învingea, Dinamo depăşea Piteştiul lui Halagian şi devenea campioană, în vreme ce echpei din Trivale îi era de ajuns un singur punct pentru a lua al doilea titlu din istorie.

Îmi amintesc că meciul începuse bine pentru Dinamo, Dragnea marca în minutul 5 şi mă bucuram ca un copil ce eram. Uitasem însă că la FC Argeş juca Nicolae Dobrin, cel mai mare fotbalist al României de până la acel moment. Nici nu mi-am dat seama când s-a făcut 3-1 pentru Piteşti, după două pase magnifice ale Gâscanului pentru Radu II şi după un gol în care a driblat tot ce se putea dribla şi i-a pasat perfect lui Doru Nicolae. Dudu Georgescu s-a răzvrătit şi a egalat la 3 (e drept, cu un penalty inventat), resuscitându-mi speranţele, însă în minutul 89 a avut loc o fază care mi-a marcat copilăria fotbalistică şi m-a făcut să cred toate poveştile care se spuneau despre Dobrin şi despre gleznele lui de aur. Piteşteanul care şi-a trăit viaţa purtând în spate drama de a nu fi fost pe teren nici măcar un minut la Mondialul din Mexic 70, a şutat de la vreo 18 de metri exact lângă bara portarului dinamovist Anuţei. 3-4 şi Piteştiul se pregătea să-i ridice idolului său "statuia" pe care o merita.

L-am întâlnit pe Dobrin în anii 90, la meciurile lui FC Argeş, o dată chiar în postura de antrenor, cea în care nu a excelat pentru că geniile din iarbă (vezi şi cazul Hagi) nu au cum să devină genii şi pe banca tehnică. Era însă un tip civilizat, modest, cu faţa brăzdată de ridurile vremii dar şi ale tonelor de prune care-şi lăsau "sucul" toamnă de toamnă în butoaiele piteştilor. A avut lângă el o soţie care l-a înţeles şi l-a ajutat să nu ajungă pe drumul închis al nenorocirii - Gica. Dar azi dimineaţă timpul n-a mai avut răbdare cu el: Gâscanul vrăjitor n-a reuşit să facă un ultim dribling şi a plecat, lăsând în urmă parfumul unor vremuri romantice şi, pentru mine, al unei copilării în care orice băiat care juca fotbal pe maidan a gândit măcar o dată "Vreau să fiu ca Dobrin!".

Bravo Piţi!

E calificarea lui Piţurcă. E repunerea în drepturi a unui antrenor care asigurase ultima prezenţă a României la un turneu final dar nu fusese lăsat să se bucure de confetti-urile lui. În acelaşi timp, paradoxal, e reabilitarea definitivă a unui om care a înţeles că trebuie să-şi lumineze sufletul pe care şi-l purta înnegurat şi a muncit în tăcere pentru un ţel pe care l-a atins cu modestie şi pricepere.

Suntem departe de a avea o echipă naţională de valoarea celei de acum 10-12 ani. Suntem prea "Mutu-dependenţi", nu jucăm întotdeauna coerent şi nu prea facem spectacol. Dar ne-am clădit cu muncă o bază solidă pe care putem începe munca de arhitecţi. Iar frustrările generaţiei lui Chivu se pot transforma tocmai vara viitoare într-un foc de artificii care să lumineze noaptea unei perioade de opt ani în care am văzut luminiţa de la capătul tunelului doar pe post de Fata Morgana.

Rednic la Rapid

Nu-mi vine să mai scriu despre fotbal dar până la urmă tot acolo ajung, ca-n bancul cu papagalul care urlă din colivie că "asta-i fază de comentat!".
Păi uite: Rednic la Rapid. N-am nici o problemă, orice antrenor e liber să se ducă oriunde, profesionismul n-are sentimente, însă mă întreb un singur lucru. Cum se numeşte un om care după ce i s-a căcat unul în cap se întoarce să lucreze din nou pentru el? Nu cumva scatofil?

Coposiada

Demisia (forţată a) lui Bergodi, unul dintre cei mai buni antrenori din campionatul României = o altă lovitură mişelească a celui mai ipocrit patron din fotbal.

Moţi mă-sii de fotbal!

Ce să fac acum? Să recunosc că victoria lui Dinamo, aşa nefolositoare cum e, a fost una mincinoasă? Că Lobonţ e, vorba comentatorilor de la Prima, un zeu care salvează ultimele firimituri de onoare? Că Galliquio, Cătălin Munteanu, Mărgăritescu, Cristea (da frate, Cristea, cu toate cele şase goluri ale lui!) şi mai ales Opriţa sunt jucători de fotbal şi nu fotbalişti?

Inutil. Mai dă-l în Moţi mă-sii de fotbal...

Oaia şi potăile

Oaia Supremă a reuşit să-şi ducă la bun sfârşit planul debarcării lui Hagi. Unica întrebare pe care mi-o pun este de ce l-a adus la echipă. Iar unicul răspuns care-mi vine în minte este pentru că vroia să-l facă de rahat cu tot dinadinsul. Miercuri seara aproape că-mi doream să câştige Steaua numai şi numai pentru Hagi. Cred că săracul a vrut să facă un rezultat mare la Praga şi apoi să plece. A greşit însă că n-a plecat după ce i-a calificat în Ligă. Măcar o făcea după un succes.

Dinamo se mişcă în continuare previzibil de prost. Nu că m-ar interesa Cupa UEFA, dar aş fi vrut să văd de la jucătorii ăia măcar o schimbare de atitudine. De unde? Cum au fost egalaţi cum au început să joace ca nişte potăi ude. Şi, să mă scuze marii acţionari ai lui peşte, dar Blay, cu toate greşelile lui de la începutul sezonului, e cu trei clase peste Galliquio ăsta care nu pare altceva decât un bivol cu mişcări de balerină îmbătrânită în mijlocul patului.

Mentalitatea bârnei

S-au întors fetele de la campionatul mondial de gimnastică. Rezultate... pe fundul sacului. Singura care a reuşit ceva - două medalii de argint, plus bronzul cu echipa - Steliana Nistor, o fetiţă cu multe coşuri pe frunte, care ştie că gimnastica a adus de multe ori România în văzul lumii. Marea campioană Cătălina Ponor a ratat până şi aparatul ei favorit, bârna.
Pe aeroport, reportera le întreabă pe ambele: "Ce s-a întâmplat de n-aţi obţinut mai mult?"

Răspunsuri:
Ponor: "Pur şi simplu am avut emoţii". "Dar ai mai participat, şi la Olimpiadă, şi la alte concursuri mari...". "Am avut emoţii mari şi asta a fost, gata!"
Nistor: "Dacă voi munci mai mult voi obţine mai mult. Sper ca la Beijing să iau aur".

Sunt convins că la Beijing Ponor nici măcar nu va fi în echipă.
Oricum, vremurile în care Belu făcea legile sunt de mult apuse. Acum domneşte mentalitatea bârnei tocite.

La 57 de ani...

El este omul datorită căruia ţin cu Dinamo de la 6 ani!

Blackout

...sau cum să-ţi dai cu tesla-n "pepene". Eu pur şi simplu nu-i înţeleg pe fotbaliştii ăştia: joci perfect o repriză iar când revii după pauză o iei razna, din toate punctele de vedere.

Sceleratul

Mă uit la fotbal de la 6 ani, dar ceea ce i-a făcut Ganea arbitrului asistent în meciul Poli Timişoara - Rapid nu am văzut în viaţa mea! Individul ăsta nu numai că e bolnav de nervi dar e un pericol public. Dacă Federaţia nu-l suspendă măcar un an (dacă nu pe viaţă), atunci comisiile alea sunt la fel de bolnave ca şi el.

P.S.: Poate că n-a fost nici un fel de fault la Ganea, poate (cu siguranţă) avem nişte arbitri complet pe dinafară, poate că presiunea e mare, poate că Lupescu face experienţe aiurea cu delegările (cum spune Crăciunescu) dar dincolo de toate astea rămâne gestul incalificabil al unui fotbalist cu dungă roşie în buletin.

Haos în Ghencea!

A început bâlciul la Steaua. Mai devreme decât mă aşteptam, mai ales că, deşi joacă execrabil, echipa nu a pierdut nici un meci. Atacurile lui MM asupra Oii Principale sunt furibunde. Atacurile O.P. asupra lui Hagi sunt penibile. Ăsta e fotbalul românesc: o circotecă în care animale isterice se bălăcăresc non-stop, apoi se împacă, apoi o iau de la început.

În altă ordine de idei, Dinamo îşi continuă marşul penibil spre nicăieri. Acţionarii încep să mârâie, Borcea vine din concediu să salveze echipa precum un Brus Uilis cu piciorul în gips, Rednic e disperat de accidentări (are şi de ce) iar jucătorii par nişte păpuşi de lemn unse cu ulei de trandafir. Mă uitam la Adrian Cristea în meciul cu Mioveniul: a greşit 2000 de pase. Pe lângă că trăgea la poartă de parcă avea piciorul de bambus.

În fine, deşi a stat 90 de minute în careul lui City, ratând incredibil, Man Utd a pierdut derby-ul local şi rămâne cu două puncte după trei etape şi un singur gol marcat. Cred că e cel mai slab debut de sezon din ultimul deceniu. Mi-a plăcut Tevez, dar îi lipseşte eficienţa.

Mentalitate de câine plouat

Cel mai ciudat sentiment este atunci când echipa scoate un rezultat bun dar la finalul meciului realizezi că eşti nervos din cauza jocului mizerabil pe care l-a făcut. Cam aşa a fost aseară. Dacă nu vedeai meciul şi auzeai doar rezultatul, aveai tendinţa să compui o odă dinamoviştilor. Dacă ai văzut însă partida, după minutul 90 te trăgea aţa să spui "O, dă-i încolo, că-s tâmpiţi!".
Trecând peste faptul că Lazio era un fel de Gloria Buzău (ceea ce nu va mai fi peste două săptămâni) abia trezită din vacanţă şi cu caca de pisică la ochi, ce m-a deranjat a fost atitudinea de echipă de mâna a treia a câinilor. Nu înţeleg ce le-a spus Rednic la vestiare la pauză. Aveau 1-0, romanii rataseră un penalty, genialul de Lobonţ scotea tot. Ce moral mai bun puteai să ai nu numai ca să păstrezi rezultatul dar să încerci să mai dai 1-2 goluri unui portar mai bătrân ca Burebista şi mai nesigur ca Ilie de la Sculărie după o duzină de beri. Dinamo a marcat la singura fază la care a depăşit condiţia unei echipe din Kazahstan, când Pulhac a avut un puseu de tupeu, şi-a amintit că aşa joacă el de obicei, a centrat şi Dănciulescu n-a avut de ales şi a plasat o bijuterie la vinclu. În rest, jumătate din echipă a jucat cu rahatul în şorturi. Iar Opriţa... păi frate, Opriţa (care dealtfel a pierdut incredibil o minge în lateral la faza golului lui Lazio) ar trebui operat pe creier şi trimis ca desert pentru oile lui Becali.
Dinamo nu se va califica fiindcă, în primul rând, va avea o mare problemă cu atitudinea din meciul retur. Ce să facă? Să joace la 0-0 e sinucidere. Să joace pe atac - lui Rednic îi va fi frică să o facă. Să-i lase pe romani să atace? Greşeală: peste două săptămâni vor fi intraţi deja în mână şi, s-a văzut, Lazio nu e o echipă de stil italian: atacă până moare.

P.S.: Doamne, cât de jos a fost comentariul celor de la Prima TV!!! Pe lângă că încurcau jucătorii, băieţii ăia care n-au nici o treabă cu sportul ăsta. Ei nu ştiu să ofere nimic telespectatorilor! Culmea a fost când unul dintre ei a spus ceva de genul "SE PARE că Bratu s-a accidentat". Păi, măi băiatule (că altfel nu pot să-ţi spun) de ce te-ai mai dus până la Roma? Ca să arunci bănuţi în Fontana di Trevi în speranţa că vei deveni un ziarist mai bun? Dacă tu spui în timpul meciului "se pare că s-a accidentat Bratu!", fiind la faţa locului şi, culmea, evenimentul petrecându-se cu o seară înainte şi nu la încălzirea dinainte de start, atunci mai bine te duci la cules de găinaţi. E o meserie mai simplă.

PPS: Nu pot să nu remarc arbitrajul acelui norvegian chelbos, mârlănesc până la greţoşenie cu Dinamo în prima repriză, oscilant într-a doua.