Sceleratul

Mă uit la fotbal de la 6 ani, dar ceea ce i-a făcut Ganea arbitrului asistent în meciul Poli Timişoara - Rapid nu am văzut în viaţa mea! Individul ăsta nu numai că e bolnav de nervi dar e un pericol public. Dacă Federaţia nu-l suspendă măcar un an (dacă nu pe viaţă), atunci comisiile alea sunt la fel de bolnave ca şi el.

P.S.: Poate că n-a fost nici un fel de fault la Ganea, poate (cu siguranţă) avem nişte arbitri complet pe dinafară, poate că presiunea e mare, poate că Lupescu face experienţe aiurea cu delegările (cum spune Crăciunescu) dar dincolo de toate astea rămâne gestul incalificabil al unui fotbalist cu dungă roşie în buletin.

Eternul Pittiş

Când eram într-a 7-a, Pittiş înnebunise fetele din clasă de la mine. Aproape că toţi băieţii deveniseră geloşi pe tipul cu plete care le făcea pe Delia, Ruxandra, Carla, Anca ş.a.m.d. să suspine. Şi asta pentru că ele se duceau o dată pe săptămână la PMT şi se întorceau de-acolo având în cap numai Beatles şi în priviri o superioritate care ne transmitea să stăm la locurile noastre, că "nu suntem de ele". PMT însemna Poezia Muzicii Tinere şi era un fel de cenaclu condus de Moţu, o întâlnire cu tinerii care, pentru acei ani (1983-85), reprezenta un soi de revoluţie intelectuală de rang superior Cenaclului Flacăra. Aveam o prietenă (chestii platonice, ca pe-atunci, ţineri de mână, săruturi furate blabla) care era cea mai mare fană a lui Pittiş. Îl adula. Îi sorbea cuvintele. Era îndrăgostită de el la propriu şi de vocea lui la figurat. Mi-a tras o casetă cu poezia lui Dinescu, Sunt tânăr, doamnă, recitată de Moţu. O învăţasem pe de rost. Nu neapărut fiindcă, la acea vreme, mi-ar fi plăcut. Mi-a plăcut însă, mult mai târziu, când am descoperit că Pittiş însemna, pe lângă vocea de la Teleenciclopedia, şi un actor de excepţie, şi un cântăreţ minunat, şi un om de radio, şi un show-man complet...

M-am intersectat cu Pittiş, direct, o singură dată. Lucram în presa de sport şi am mers la Radio România să fac un interviu cu el, despre Rapid. La sfârşit am făcut o poză împreună, cu fularul giuleştenilor. Mi-a vorbit cu entuziasm despre adevăratul spirit al acestei echipe (unul cu care Copos, de pildă, n-are nici o tangenţă), despre Clubul Aristocratic, despre bucuria de a suferi şi a zâmbi în culori vişinii. Pittiş mi s-a părut întotdeauna o persoană eternă. Care nu va dispărea niciodată, fiindcă are prea multe de spus, prea multe de făcut şi foarte multe de oferit.

Şi, în definitiv, aşa şi este...

Giurgiu spune "pa"!

Tudor Giurgiu şi-a dat demisia din funcţia de PDG al TVR, prezentând şi o scrisoare deschisă. În principiu, lucrurile pe care le descrie acolo sunt corecte şi fără îndoială că, dincolo de uşorul patetism al scrisorii, rămâne regretul că un om care a încercat să schimbe, a renunţat la luptă.

Motivaţia lui ("Plec pentru că nu mai întrevăd vreo posibilitate de a lucra eficient într-un climat sănătos şi de încredere. Pentru că o anume parte a spectrului politic şi-a făcut un scop în sine din a încerca să pună mâna pe televiziunea publică. Pentru că nu vreau să mă schimb şi să fac trocuri şi compromisuri. Din păcate, n-am reuşit să clintesc «monstrul» (i-am făcut poate doar o operaţie estetică) şi nici nu cred că asta se va mai putea face în viitorul apropiat fără o abordare radicală") este însă, cel puţin pentru mine, derutantă. E clar că, odată ce acceptă o asemenea poziţie, persoana respectivă ştie de la bun început că va lupta nu numai cu pisicile de mare ci şi, de-a dreptul cu dinozaurii sistemului, atât cu cei din interior cât şi cu cei din exterior. Dacă accepţi înseamnă că ai cojones-urile suficient de mari încât să nu ţi se desumfle după numai doi ani.

De aceea, zău, mă bucur că am recâştigat un regizor. Unul bun.

Un premiu pe deplin meritat!

Cristi Geambaşu anunţă că scriitorul Radu Cosaşu a câştigat premiul naţional pentru literatură, oferit de Uniunea Scriitorilor din România.

Mă ridic în picioare şi aplaud pentru cel care mi-a fost idol într-ale scriiturii sportive. Am crescut cu minunatele cărţi ale lui Vanea Chirilă însă am înţeles mai tîrziu ce înseamnă rafinamentul, bunul simţ şi eleganţa de la maestrul Radu Cosaşu. Cu care am avut onoarea să fiu şi coleg, acum un secol, pe vremea săptămânalului Fotbal Plus.

Felicitări, nea Radu!

Pe scut sau sub scut?

Opinion Polls & Market Research

Blogul lui Chirilă

L-am descoperit cu plăcere: Tudor Chirilă are blog.
Şi pe el are o idee mişto: jocul celor 21 de cuvinte.

Shaved Britney

Asta chiar nu e fake: i se vede cezariana, damn it!

Mai lasă-ne, Romaniţo!

Nu sunt deloc un fan al mondenităţilor iar FHM nu are (şi nu a avut vreodată) nici măcar o pagină de "mondene". Sunt alte reviste pentru asta, chiar prea multe şi prea cornute.
Dar în ultima vreme am o problemă cu un personaj care îmi agresează privirile cu mult peste limită: Romaniţa. Sâmbătă mă uitam liniştit la ştiri pe ProTV (televiziunea aservită oricui "trebuie", de la manelişti la Jijinei) şi chiar mă minunam de nişte informaţii cât de cât normale când hop!, hodoronc-tronc, un reportaj ca nuca-n perete acasă la Romaniţa. Cum îl schimbă pe propriul copilaş de pamperşi, cum stă cu el în braţe, cât de minunată mamă este... până şi un prim-plan cu puţa micuţului.
După ce acum o vreme ne-a asasinat existenţele pe toate canalele cu "cazul Iovan", dintr-o dată trebuie să suportăm şi nemaipomenitele reportaje pe la TV sau prin reviste cu Romaniţa-mama-de-aur. Ce să înţelegem? Că are nevoie de un capital de imagine consistent în postura asta?
I'm sick, pe bune!

Luca are nevoie de ajutor!

Postez un anunţ care sper să-şi găsească în final rezolvarea. Diana Doni, marketing manager la FHM, mă roagă să fac asta (şi o fac din toată inima) dacă puteţi să ajutaţi cumva, speranţa lui Luca se va transforma în certitudinea unei vieţi fericite...

In general nu sunt “fan” al acestor mail-uri si lipsa de timp / frica de spam-uri etc m-au determinat sa le trimit imediat ce le primesc, de cele mai multe ori fara sa le citesc, in ”trash”. Lucru de care nu sunt foarte mandra. Mai ales ca, de cele mai multe ori, viata alege sa-ti dea cate o palma. Asa cum se intampla acum.

In cuvinte mai putine, este vorba despre baietelul unei prietene. Il cheama Luca Anastase, are aproape opt luni, este un copil absolut minunat si, cel putin in principiu, viata ar trebui sa fie generoasa cu el. Din pacate acum o luna si jumatate a primit diagnosticul de “chist arahnoidian de 3.6 cm” . in limbaj mai putin complicat are o tumora ce se dezvolta (este progresiva) intre cutia craniana si creier, tumora care impiedica inchiderea fontanelei (moalele capului). Aceasta tumora are si alte efecte vizibile – practic determina niste crize foarte asemanatoare celor de epilepsie.

Vestea buna este ca acest copil are sansa unei vieti normala, sansa datorata unei operatii. Vestea proasta este ca aceasta operatie se poate face numai in Franta si costa aproape 21.000 eur. Bani la care parintii lui Luca nici nu viseaza. Bani pe care o familie din clasa sub medie (mama lui Luca este secretara iar tatal lui este tamplar) nu-i poate strange intr-o viata.

Atasat va trimit o fotografie cu Luca, precum si devizul primit de la clinica din Lion.

Si va rog sa va rupeti doua minute din timp si sa cititi acest mail. Si sa va ganditi ca orice suma donati, oricat de mica, il poate aduce pe Luca mai aproape de sansa de a trai normal.
Contul in care puteti dona este:
Cont in lei RO84BRDE410SV40100844100
Deschis la BRD – Agentia Rahova.
Daca vreti informatii suplimentare ma puteti contacta (0745 510 610 sau 0729 218 162). Sau puteti vorbi direct cu mama lui Luca (Roxana Anastase – 0723 858 551).

...şi ne-a vizitat Zoso!

Nu mai e un secret pentru nimeni cum arată Zoso, însă în FHM Mai (adică mai aveţi de aşteptat cam o lună) îl veţi vedea aşa cum nu l-a mai văzut nimeni vreodată: FHM-izat!

Deocamdată, un preview... :D

Guess who?

E una dintre preferatele mele. Numită recent "femeia anului" de către Universitatea Harvard (până şi "nerds"-ii se excită!)

Stil şi clasă. Cine e?

Sanda Tătărescu

Mă uit ca de fiecare dată cu plăcere la emisiunea Profesioniştii, a Eugeniei Vodă, şi cu atât mai mare este plăcerea în această sâmbătă văzând că invitata ei este Sanda Tătărescu-Negropontes, fiica fostului prim-ministru liberal din perioada interbelică, Gheorghe Tătărescu.

De la strălucirea vieţii la curtea regală engleză (trimisă fiind la Londra să studieze de către tatăl ei) şi până la anii de închisoare şi munca la deratizare (forţată de regimul comunist) povestea Sandei Tătărescu este fascinantă.

Păcat că mai sunt doar câteva asemenea personaje în România şi că ele se duc, încet-încet, luând cu ele eleganţa, stilul, inteligenţa, educaţia pentru a lăsa locul imposturii şi prostului gust.