B1TV = ok

Oamenii de la (televiziunea) B1 TV sunt absolut ok. De la PR la producători. Spun asta într-un moment în care am o oarecare reţinere vizavi de (unele) televiziuni şi de modul în care văd ele lucrurile. Howgh!

Stop joc!

Ioaniţoaia a decis să nu mai scrie nici un articol despre Oaia Supremă! În sfârşit, o face cineva! Bravo!

Digital movies

Pe 13-14 octombrie primul festival de film digital de la noi. Organizator: Vali Partenie. E un eveniment nou, în care Vali pune mult suflet, prin urmare o să iasă cum trebuie. Mai multe trailere aici.

Ivankaaaahhh!

Sunt trei reviste în lume care îmi plac foarte mult. Ar fi şi a patra (Vanity Fair, dar îmi cade în mâini destul de rar, aşa că nu o includ aici).

Cel mai mult îmi place Wired - e de departe cea mai completă şi complexă revistă (tehnologie şi lifestyle), de la informaţie şi modul în care sunt scrise articolele până la designul inovator şi în fiecare număr surprinzător. Celelalte două sunt GQ (mă vor ierta colegii de la Esquire...) şi Arena, ambele în varianta UK, ambele poziţionate pe segmentul de lifestyle masculin.

În ultimul număr din Arena e un pictorial cu Ivanka Trump, fata Donaldului şi totodată vicepreşedinte la Trump Corporation. Pozele sunt excelente - de la coperta de tip "dominatrix" la interiorul senzual şi foarte feminin. Şi mai tare este însă materialul care însoţeşte pictorialul şi în care Ivanka spune câteva lucruri surprinzătoare pentru fata-lui-tata (deşi cine a citit cartea lui Donald Trump, Cum să devii bogat, nu ar mai fi surprins): "Muncesc de-mi sar capacele. Dacă aş fi precum Paris Hilton, să petrec fiecare noapte în club până la 4 dimineaţa, mi s-ar duce naibii viaţa. Am un credit ipotecar de plătit, aşa că la ora 6 sunt la birou". Ivanka pare genul "workaholic", pentru că aşa a învăţat-o tac'su de mică. Partea cool este că dincolo de asta găseşte timp să fie şi femeie. Şi-ncă una a naibii de bună!

Piariştii lu' peşte

Ascult Radio Guerilla dimineaţa, în maşină, pe drum spre redacţie. Astăzi, în timp ce Craioveanu şi Dobrovolschi îl luau la mişto pe Măruţă pe tema "transferului" său la ProTV, care urmează să se oficializeze la întoarcerea tvr-istului din concediu, mi-am reamintit un lucru care mă scoate din ce în ce mai mult din sărite şi despre care am şi scris în editorialul din septembrie.
Spunea Dobro la un moment dat: "A, Măruţă, mai e ceva: după ce te duci la Sârbu nu vom mai putea vorbi cu tine. Te va suna secretara noastră spunându-ţi că vrem să intrăm cu tine în direct iar tu vei spune <Îmi pare rău, vorbiţi întâi cu Maria (Apostol, n.a.), PR-ul, trebuie să am aprobarea ei>"
Am lucrat în Mediapro acum mulţi ani şi ştiu care e mersul p-acolo: pro-ul e un animal uriaş, un soi de elefant împuşcat în trompă care se mişcă atingând viteza luminii stinse (în cel mai bun caz). Dincolo de asta, cea mai mare problemă a acestui trust este că se crede "trustul ales", injecţia aceasta venind de foarte de sus. Vedetele din ProTV sau de prin alte ramificaţii nu au voie să apară în altă zonă mass-media decât în cea a pro-ului. Dacă vrei să faci un interviu cu cea mai neînsemnată persoană de acolo trebuie să suni la "PR". Şi aici te loveşti de o mămăligă pe cât de absurdă, pe atât de penibilă. În cele mai multe cazuri eşti refuzat. Ţi se spune, după câteva zile de aşteptare, că "avem altă politică de promovare a acestei persoane, care nu corespunde cu propunerea dvs".
Meseria de "responsabil cu relaţiile publice" e foarte prost înţeleasă şi, mai ales, aplicată, în România. Mă lovesc des de oamenii de la PR. Fie că am eu nevoie de ceva fie că - mult mai des - au ei nevoie. Fraza curentă este "mă ajuţi şi pe mine cu o ştire despre cutare produs/lansare?". De cele mai multe ori îi ajut, fiindcă treaba cu PR-ul e strâns legată de publicitatea care intră în revistă dar şi de anumite relaţii pe care e bine să le păstrezi şi să le cultivi, în timp. În acelaşi timp însă, consider că meseria asta ar trebui să fie mai mult decât să suni pe cineva din presă şi să îi ceri favorul unei ştiri. Dacă faci PR pentru un produs, să zicem, acesta trebuie "urmărit" atent, de-a lungul timpului şi nu numai în momentul în care se lansează. Trebuie să îl "creşti" şi să-l aduci la maturitate. Acelaşi lucru ar trebui să se întâmple şi cu vedetele din trusturi gen Mediapro.
Din păcate însă, cei care fac PR pentru Mediapro (şi nu numai, aş putea să dau şi alte exemple) nu sunt altceva decât nişte (in)utili câini de pază pe gazonul lui Sârbu. Ei nu au în cap ideea de promovare a persoanei respective ci numai litera de lege potrivit căreia: "tot ce aparţine pro-ului, aparţine doar pro-ului şi promovăm doar în cadrul pro-ului". Pentru că până la urmă angajaţii de acolo se transformă într-un fel de sclavi care, când vor să plece, sfârşesc în biroul şefului cel mare şi primesc numai cuvinte de "recunoştinţă", aşa cum au păţit, la rândul lor acum ceva vreme Dobrovolschi şi Craioveanu: "Bă, v-am luat de pe stradă şi v-am făcut oameni! Beep, beep beep".

P.S.: În cei 8 ani de când sunt la FHM am lucrat cu o singură persoană cu adevărat bună pe parte de PR care ţinea de MediaPro. Se numeşte Dana Adam şi coordona zona de relaţii publice a MediaPro Music. Întotdeauna amabilă, întotdeauna gata să îşi pună în valoare artiştii casei de discuri, mereu atentă la detalii. Nu ştiu pe unde mai este Dana acum, însă ştiu că ar fi meritat mult mai mult.

Antena 1 - ghinionul câinilor

În sfârşit cineva a remarcat un lucru pe care l-am remarcat şi eu încă de acum 2 ani şi despre care vroiam să scriu şi aici: ProSport scrie că Antena 1 aduce întotdeauna ghinion lui Dinamo atunci când îi transmite meciurile şi mare dreptate are:

- Supercupa cu Rapid - pierdută la lovituri de departajare
- meciurile de acasă cu Vaslui (0-2) şi Mioveni (1-1 chinuit)
- înfrângerea cu Lazio

În restul partidelor, transmise de alte televiziuni, Dinamo a câştigat (sau a scos rezultat bun, precum acel 1-1 de la Roma)

Acest lucru s-a întâmplat şi acum două sezoane când aproape fiecare meci al dinamoviştilor transmis de A1 însemna un eşec. Îmi pare rău că nu am cum să găsesc o statistică a acelui retur.

ProSport mai scrie că în septembrie toate meciurile lui Dinamo din campionat vor fi transmise de A1. Da' mai lasă-ne măi Felix, în durerea noastră!

Imbecili

E numai vina cretinilor din presă pentru ascensiunea Oii Supreme! Uitaţi-vă cum îl invită, în fiecare seară, câte unul în emisiunea lui, numai pentru a face rating şi a-l pupa în cur. Ultimul pe listă: Turcescu. Mi-e milă de Hagi: a ajuns să fie acoperit de căcăreze de oaie.

Smart Financial

Un interviu de-al meu, pentru SmartFinancial aici.

"Palme" suspect(e)

Dan Mihu este colegul meu. Prin urmare ştiu ce fel de om este.
Dincolo de a fi un excelent scenarist, Dan Mihu este un om integru.
Dan Mihu nu s-ar fi revoltat niciodată dacă ar fi ştiut că nu are dreptate.
Nu am văzut filmul lui Cristi Mungiu, aştept cu nerăbdare, însă ceva e suspect în toată povestea asta.
Pentru că în România e posibil orice.

O contestatie pentru Palme d'Or

Buna ziua,

Acesta este un mail colectiv, de aceea, celor care nu ma cunosc le
spun ca numele meu este Dan Mihu, sunt jurnalist si scriitor, membru
al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1997). Incepand din 1992 am
publicat o serie de piese de teatru, lucrari de proza si scenarii de
film, am luat mai multe premii literare la concursuri nationale si o
simpla cautare pe Google ar trebuie sa va spuna restul istoriei mele.

Stiu ca pare greu de crezut, acum ca dl Mungiu este eroul zilei, insa
sustin ca domnia sa a preluat exact tema propriului meu scenariu,
premiat chiar de domnia-sa in vara anului trecut la concursul de
scenarii originale HBO 2006.

Contand pe o reactie rece din partea dumneavoastra, va prezint direct faptele:

- anul trecut in aprilie, trimiteam la concursul HBO scenariul "Sa
iubesti si sa tragi apa", drama unei femei simple, care face un avort
ilegal, in ultimii ani ai comunismului si este silita sa scape cumva
de avortonul ei, expus in mod brutal si socant

- in juriul concursului de anul trecut se afla si dl Mungiu

- in luna mai eram declarat finalist cu sus-numitul scenariu

- in iunie, la TIFF, primeam premiul pentru lungmetraj; motivatia
juriului: "Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul
ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în
care-şi conţine tensiunea interioară."

- in mai anul acesta, dl Mungiu ia la Cannes un Palme d'Or cu "4
luni..."; conform presei internationale, filmul sau trateaza aceeasi
tema a avorturilor ilegale si prezinta imagini socante cu un avorton
in baie

- in cadrul ceremoniei de premiere dl Mungiu declara franc ca "acum un
an nici nu visam la acest proiect." Mai exact, intr-un interviu
acordat Evenimentului zilei sustinea ca a terminat versiunea finala in
luna iulie, asta dupa ce (conform Re:Publik), scrierea integrala a
scenariului a durat sub doua luni

Pentru comparatie, scenariul meu, premiat (si) de dl Mungiu, poate fi
descarcat liber de la adresa
http://editura.liternet.ro/carte/222/Dan-Mihu/Sa-iubesti-si-sa-tragi-apa.html
, impreuna cu un scurt comentariu al unui alt membru al jurului, dl
Cretulescu. Dupa ce veti citi premisa scenariului, va rog sa
rememorati cate scenarii sau carti pe aceasta tema ati citit in
ultimii 10 ani?

Nu incerc sa confisc subiectul avorturilor ceausiste, dar:

- dezaprob faptul ca dl Mungiu s-a prevalat de pozitia sa in juriu
pentru a cauta idei proaspete apte de a fi rescrise ulterior de domnia
sa

- sunt uluit de viteza neobisnuita (remarcata si de el insusi) cu care
a rescris un scenariu pe exact aceeasi tema, l-a finantat, l-a filmat,
l-a montat si l-a prezentat in premiera la Cannes

- mi se pare total nedrept faptul ca a fortat (pe ascuns) finalizarea
propriei sale productii, intuind probabil faptul ca noi ne vom
confrunta cu greutati in gasirea finantatorilor/producatorilor -
atitudinea sa mi se pare cel putin neloiala

Culmea cinismului este ca juriul punctase tocmai originalitatea temei
si partitura tragica a principalului rol feminin. De acum, adio
originalitate… Cine isi imagineaza ca anul viitor la Cannes va fi
selectat un al doilea film despre avorturi ceausiste e cel putin naiv.

Ma bucur ca in acest an HBO Romania a renuntat la serviciile domniei
sale in calitate de jurat. Din punctul meu de vedere, prestatia sa
a fost de-a dreptul descalificanta si sper ca abuzul lui sa aiba
drept consecinta macar evitarea invitarii domniei sale in alte
jurii viitoare.

Asteptand o atitudine obiectiva din partea dumneavoastra, nu pot decat
sa deplang faptul ca anul acesta a castigat Palme d'Or-ul un film ce
si-a obtinut finantarea prin scandal si tema prin furt, fiind
prezentat pe furis direct la Cannes, in speranta ca invingatorilor li
se iarta totul.

Al dumneavoastra,
Dan Mihu

PS Sunt constient ca prin aceasta contestatie spun adio participarii
la alte concursuri similare in tara, dar sper ca viitorii competitori
sa se bucure de un tratament mai cinstit decat cel de care am avut eu
parte.

Scursuri TV

Nu mă mai uit la televizor, în afară de fotbal şi de rarele momente când mai cad, vreme de 10-15 minute, în consternarea urmăririi vreunei emisiuni de rahat (99% dintre ele).
Acest lucru mi s-a întâmplat azi când am nimerit, pe Prima TV, peste emisiunea Războiul Sexelor. Nu ştiu dacă e şi asta o emisiune fake, de genul celei prezentate de Ernest sau precum cea de la Antena 1 cu amanţii, însă oricum ar fi, aşa o enormitate e greu să produci. Chiar e greu! Pe scurt, mai multe cupluri care trăiesc într-un coşmar relaţional, sunt filmate în cele mai mitocăneşti, nebuneşti, scandaloase şi scandalizante momente. De pildă: el stă în pat şi dă muzica la maxim. Ea urlă din bucătărie spunându-i să dea muzica mai încet. El o dă şi mai tare. Ea apare în dormitor urlând isteric şi smulgându-i telecomanda. El intră în crize şi îi trage o palmă. Ea îi zice că e animal. El începe să se bâlbâie. Ea zice că el seamănă cu mă-sa "aia proastă". El îi arată că praful nu e şters de o lună. Ea îi zice să-l şteargă el. El zice că nu-i treaba lui. Ea vede un sifon pe jos şi vrea să-l ia. El zice să-l lase acolo, că i se face sete şi trebuie să-l aibe la îndemână. Ea se enervează mai tare. El o stropeşte cu sifonul. End of story.
Băi frate, în condiţiile astea Ralu Filip începe să-mi devină simpatic. O să-mi fac tricou cu el.

Kanalizarea transmisiilor TV

N-am ce face şi trebuie să mă iau din nou de Kanal D. De data asta din cauza transmisiei meciului Steaua - Dinamo. N-am văzut nicăieri, la nici o televiziune, o aşa bătaie de joc faţă de telespectatori. Inserturile publicitare făcute din soft, pe gazon, folosite aproape non-stop (şi din cauza cărora camerele nu focalizau pe suprafaţa din teren pe care se juca în acel moment), au fost o jignire pe faţă la adresa celor care - din păcate! - trebuie să vadă astfel de meciuri importante pe un post de televiziune care încalcă cele mai elementare norme de civilizaţie.
Pentru porcăria asta Kanal D ar trebui să-şi ceară scuze în mod public!

"Senzaţionalul" Mironică

Cu greu reuşesc să rămân calm după un comentariu de-al lui Mihai Mironică din timpul unui meci de Champions League. Iar dacă se întâmplă să joace una dintre echipele mele favorite (cazul lui Manchester, în faţa Romei), calmul meu englezesc se transformă rapid în jihad.
Atâtea exagerări pe minut nu vei întâlni la nici un alt comentator. Mironică e un fel de Dan Diaconescu al transmisiilor sportive. Dacă ar putea, ar umple televizorul cu cartoane pe care să scrie FENOMENAL, FANTASTIC, EXTRAORDINAR, FABULOS. Dacă Roma are 1-0, Manchester e umilită, călcată în picioare, zdrobită (deşi, săracii, joacă în 10 oameni). Dacă egalează United, englezii devin brusc unul dintre cele mai tari team-uri ale lumii. Face Roma 2-1? EXTRAORDINAR! Ce meci de infarct, ce echipă de geniu au romanii!
Mironică nu face parte din tagma de comentatori de tip Cornel Pumnea. Mironică e inteligent şi e tobă de fotbal. Are ritm în verb şi ştie când să respire. Dar pur şi simplu în timpul unei transmisii în direct, probabil din dorinţa de a fi mai spontan ca greierele în faţa furnicii, spune tâmpenii.
Mi l-aş dori mai degrabă pe sobrul şi elegantul Vadim Vîjeu. Mai puţin exploziv dar mult mai echilibrat. Şi exilat în studio alături de un Gabi Balint care ar mai cheli dacă ar mai avea de unde.

Un FHM răsfoibil

Colegul meu, Dan (Scinfo) a realizat un mini-FHM Aprilie, într-o prezentare inedită. Vă invit să o răsfoiţi, în dreapta (musai să aveţi Flash) şi să vă spuneţi părerea despre acest gen de versiune digitală a revistei.

Top 3 American Magazine Covers. Ever.

Acum doi ani, American Society of Magazine Editors (ASME) a întocmit un Top 40 al celor mai cool coperte de reviste din istoria editorială a Americii.

Pe primul loc s-a clasat coperta Rolling Stone din 22 ianuarie 1981, care îl prezintă pe John Lennon gol, în pat, alături de Yoko Ono. Apărută la o lună şi jumătate după asasinarea fostului lider al trupei Beatles, coperta a stârnit un imens ecou în rândurile fanilor, cu atât mai mult cu cât Annie Leibovitz făcuse fotografia cu numai câteva ore înainte de moartea lui Lennon.

Pe locul doi a fost votată coperta Vanity Fair, din august 1991, pe care Demi Moore se arată în toată splendoarea ei de gravidă iar pe 3 o copertă Esquire din aprilie 1968, cu Muhhamad Ali răpus de câteva săgeţi înfipte în el.

Pe celelalte le puteţi vedea aici.

Hai pe ei cu Repriza trei!

De la GSP aflăm că pe TVR 1 se pregăteşte un nou tocşău fotbalistic, moderat de tandemul Ioaniţoaia-Enăchescu. Sunt două aspecte de comentat: primul rezultă din întrebarea logică "de ce nu mai face Ioaniţoaia Recursul Etapei la Antena1?" şi înainte de a desluşi iţele se vede cu ochiul liber că s-a rupt lanţul de iubire şi că, din ce în ce mai abitir, bătrânul lup de mare e tot mai izolat, atât de către Tolontan cât şi de către trustul lui Voiculescu.

Al doilea se referă la formatul viitoarei emisiuni pe care deja o întrevăd ca un alt maraton plictisitor. Cică Ioaniţoaia va sta într-un studiou cu nişte invitaţi iar Enăchescu în altul, la stadion, cu invitaţii permanenţi Dinu şi Lăzărescu. Primii îşi vor da cu părerile despre evenimentele etapei, ceilalţi despre... meciurile etapei. Nimic nou, vechile poveşti doar că, acum, la dublu. Aşa pare, cel puţin. Să vedem ce va fi.

March Magazine Covers

Câteva dintre cele mai interesante coperte de reviste apărute în lume, în luna martie (unele sunt de aprilie deja). Care dintre ele vă place în mod deosebit?

Magazine covers

Din când în când voi posta imagini cu copertele revistelor apărute în lume, mai vechi sau mai noi.
Încep cu Harper's Bazar, revistă pentru femei veche de când lumea, celebră peste Ocean şi foarte curând celebră şi la noi.

Cele trei coperte sunt din 1867, 1901, respectiv 1917.

Ramarcaţi pay-off-ul numărului din 1867: "A repository of fashion, pleasure and instruction". Mă întreb dacă la "şedinţele foto de atunci" pictorii erau asistaţi de stilişti, make-up artişti şi hair-stilişti... În caz că da, "stilistul" avea de cărat kilograme de haine. Mult mai uşor job-ul ăsta în zilele noastre. :D

Moss is the boss

Nu-mi place de Kate Moss. Nici măcar 1%. Dar trebuie să recunosc că această copertă e beton!

"Jurnalismul de blog" - ce inutilitate!

Citesc la alţii pe blog (atât cât am timp să alerg prin paginile lor) despre o idee care pare a prinde contur din ce în ce mai tare: aceea ca "blogării" să fie categorisiţi de acum înainte ca jurnalişti iar "jurnalismul" de blog să fie pus în linie cu celelalte tipuri de jurnalism.

"roMEDIAblogger" este prima Asociatie Media a Bloggerilor Romani. Militam pentru ca bloggerii romani sa fie recunoscuti ca jurnalisti liber-profesionisti. Orice blogger care respecta un minim de reguli de bun simt poate sa devina membru.

Privesc ideea asta din două puncte de vedere. Primul se referă la inutilitatea ei. Un jurnalist e un jurnalist şi în fundul gol. Degeaba îşi face cineva un cont pe blogger sau aiurea şi apoi se apucă să verse lucruri pe care le constată zi de zi pe stradă, prin alte ziare sau prin spaţiu. Acea persoană nu se va numi jurnalist, indiferent de pecetea pe care şi-o pune în frunte. Jurnalismul înseamnă (mult) mai mult. A-ţi face un blog nu înseamnă a deveni jurnalist. Poate doar dacă se schimbă conceptul de "jurnalism" şi, odată cu el, întreaga lui deontologie.

În plus, dacă un jurnalist adevărat se apucă să-şi pună anchetele pe blogul personal el nu se transformă într-un "jurnalist de blog" (şi nu cred că-şi va dori să-şi spună aşa) ci va rămâne la esenţa meseriei sale, pe care decide să o vândă cuiva (în caz că este freelancer) sau să o ofere benevol lumii întregi.

Al doilea punct de vederere priveşte nevoia unora de a "face" ceva cu blogurile astea şi cu explozia lor. Ele "trebuie" încadrate undeva şi atunci trebuie inventat ceva. Nu, domnilor, nu blogul (conceptul de blog) este viitorul jurnalismului online, chiar dacă există câţiva jurnalişti "bloggeri" care au în sânge meseria asta şi care chiar reuşesc să o transpună întrucâtva, prin părţile ei mai degrabă periferice, pe propriile jurnale digitale.

Sforăit de toc-şou fotbalistic

Fiecare televiziune are câte un football talk-show.
Şi toate sunt la fel: se ia un moderator, acesta îşi aduce lângă el un ajutor de la un cotidian de sport, se invită doi, trei, cinci oameni din peisaj şi se discută aceleaşi lucruri, în jurul unei mese şi a unor display-uri: cât de prost joacă Steaua, în ce criză de rezultate e Dinamo, cât de bine vine Rapidul din urmă, îl mângâiem pe cap pe Fane Stoica de la Craiova, mai zicem câte ceva de arbitraje (marea problemă a fotbalului!), o declaraţie-două, vedem câteva faze, ne dăm cu părerea despre ele şi asta e tot - publicitate şi leka noş deţa!
Talk cât cuprinde, show zero.
Sincer, mă aşteptam ca odată cu Kanal D să se facă trecerea la un nivel superior. Aiurea! Nimic nou, aceleaşi discuţii banale - măcar dacă s-ar discuta despre cele trei goluri ale lui Messi, măcar dacă s-ar face o radiografie a etapelor din Europa, a românilor care joacă p-acolo... Totul sforăie şi e foarte foarte limitat. Nu învăţăm nimic de la italieni, de pildă. Pai până şi Georgio Tosatti, Dumnezeu să-l ierte, avea în toc-şoul lui femei frumoase, spectacol, animaţie...
A dispărut Ioaniţoaia cu Recursul lui dar lupii tineri urlă tot la vechea lună. Hai măi fraţilor, un pic de coaie, ce dreaq!