Roma, acest Las Vegas al lumii antice (1)

La Din dragoste, piticul Marcel caută să se împace atât cu soţia (care-l consideră mort) cât şi cu amanta (plecată în Germania). N-are succes, dar promite solemn: "La iarnă mă-nsor!". Cum arată dragostea la pitici? Probabil la fel, dar cu o doză de dramatism în plus. Privind întâmplător spectacolul cu accente groteşti, mă gândeam că, dacă m-aş fi născut, Doamne fereşte, pitic, aş fi făcut ceea ce fac şi acum: aş fi scris. Problema era dacă m-ar fi citit cineva şi dacă n-aş fi sfârşit în unicul loc în care se duc piticii să facă un ban sigur: circul.

Circ şi pâine ofereau conducătorii romani poporului. Zilele trecute am fost în Roma, acest muzeu în aer liber, şi mă imaginam trăind pe vremea lui Cezar. Forumul roman de lângă Colloseum trebuie să fi fost absolut fabulos. Vorba unui prieten, era Las Vegas-ul romanilor (şi, probabil de-aia găseşti acum în Las Vegas elemente romane în mărime aproape naturală). Mi-a plăcut foarte tare serialul Roma (HBO-ul abia ce a început să difuzeze a doua şi ultima serie). Plimbându-mă printre ruinele ei, mângâind coloanele templului lui Castor şi Pollux sau al zeiţei Vesta, am avut sentimentul că, în urmă cu 2000 de ani, aş fi fost sculptor. Habar n-am ce statut aveau sculptorii în acele vremuri de desfrâu (o să verific) dar cred că era mişto. Sau inginer, pentru că ceea ce proiectau inginerii romani era cu totul şi cu totul fabulos (Pantheonul, de pildă, templul tuturor zeilor, care păstrează acoperişul intact după atâta amar de ani; până de curând cea mai mare cupolă turnată din lume - o adevărată minune a omenirii!). Dacă aş fi fost inginer în Roma antică, aş fi avut de ce să fiu mândru. Păi oamenii ăia au lăsat în urmă atât de multe lucruri spectaculoase încât fiecare turist care le fotografiază astăzi ruinele ar trebui să le mulţumească.

Revenind la Forum, dacă laşi măcar pentru câteva minute la o parte camera de filmat sau fotografiat şi te aşezi pe o piatră pentru a te lăsa îmbăiat de lumina amurgului care se topeşte printre coloanele din jur, ai cea mai "romană" senzaţie pe care ţi-o poate oferi această capitală pe care eu am simţit-o mai mult decât familiară. Nu aş plasa-o mai "sus" de altele pe care le-am iubit înaintea ei (Parisul - pe care-l consider în continuare cel mai frumos oraş din lume, Londra - în care m-aş muta şi mâine...), dar aş zice mai degrabă că ar trebui să ocupe un "raft" aparte în amintirile tuturor celor care o vizitează. Sau, la naiba, poate unde vezi scrijelituri de daci cu căciulile alea stupide, ucişi de romani - scene istorice puse pe coloane grandioase (cea a lui Traian n-a avut pesemne autorizaţie de construcţie în Forum, e undeva în afara lui) ţi se trezeşte întrucâtva sentimentul de "apartenenţă", de individ ai cărui strămoşi mâncau varză, prindeau barză şi se jucau cu viezurele în bătătură, beţi morţi, când a venit romanu' şi i-a alipit la imperiu de nu s-au văzut vreo mie de ani după aia.

Voi reveni cu rânduri despre Roma, deocamdată am dat peste un tablou de-al lui Claude Lorraine, pictorul meu favorit. E vorba despre Campo Vaccino, în fond o "fotografie" a Forumului, realizată pe la 1600 şi ceva de către Lorraine. Nu am o poză din aceeaşi poziţie, însă unele ruine se pot recunoaşte. Printre ele, arcul lui Septimius Severus (stânga) şi cele trei coloane rămase din templul lui Castor şi Pollux.