Am fost prima oară în Anglia în 1996 şi m-am îndrăgostit instantaneu de ea. De taxiurile londoneze, de geamurile mari şi fără perdele ale caselor de la ţară, de politeţea poliţiştilor, de gazonul perfect, de respectul mai mult sau mai puţin afişat faţă de Regină. M-am îndrăgostit până şi de englezi: în esenţă nişte ticăloşi şi nişte lorzi în acelaşi timp, care dimineaţa îşi poartă nasurile pe sus iar seara, în pub, sunt cei mai buni prieteni ai omului. Am spus în multe rânduri că Londra e un oraş în care mi-ar place să stau iar cei care auzeau asta mă priveau de parcă aveam deja pantofii muraţi de la ploaie. De mulţi ani ţin (degeaba) cu Anglia la orice campionat mondial sau european iar dacă ar fi să înnebunesc subit şi să merg peste tot prin lume după o echipă de fotbal, aceea ar fi Manchester United.
Filmul e o întoarcere la cultura skinheads dar, mai mult decât atât, e o incredibil de sensibilă căutare a identităţii britanice într-o perioadă - anii '80 - care acum pare extrem de romantică. Este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în ultima vreme, cu o coloană sonoră în total acord cu scenariul, cu câţiva actori perfect mulaţi pe rolurile lor şi cu o întrebare finală care îţi persistă în creier câteva ore după ce l-ai văzut: Is this England?
Foto: www.outnow.ch
0 Comments:
Post a Comment