Piariştii lu' peşte

Ascult Radio Guerilla dimineaţa, în maşină, pe drum spre redacţie. Astăzi, în timp ce Craioveanu şi Dobrovolschi îl luau la mişto pe Măruţă pe tema "transferului" său la ProTV, care urmează să se oficializeze la întoarcerea tvr-istului din concediu, mi-am reamintit un lucru care mă scoate din ce în ce mai mult din sărite şi despre care am şi scris în editorialul din septembrie.
Spunea Dobro la un moment dat: "A, Măruţă, mai e ceva: după ce te duci la Sârbu nu vom mai putea vorbi cu tine. Te va suna secretara noastră spunându-ţi că vrem să intrăm cu tine în direct iar tu vei spune <Îmi pare rău, vorbiţi întâi cu Maria (Apostol, n.a.), PR-ul, trebuie să am aprobarea ei>"
Am lucrat în Mediapro acum mulţi ani şi ştiu care e mersul p-acolo: pro-ul e un animal uriaş, un soi de elefant împuşcat în trompă care se mişcă atingând viteza luminii stinse (în cel mai bun caz). Dincolo de asta, cea mai mare problemă a acestui trust este că se crede "trustul ales", injecţia aceasta venind de foarte de sus. Vedetele din ProTV sau de prin alte ramificaţii nu au voie să apară în altă zonă mass-media decât în cea a pro-ului. Dacă vrei să faci un interviu cu cea mai neînsemnată persoană de acolo trebuie să suni la "PR". Şi aici te loveşti de o mămăligă pe cât de absurdă, pe atât de penibilă. În cele mai multe cazuri eşti refuzat. Ţi se spune, după câteva zile de aşteptare, că "avem altă politică de promovare a acestei persoane, care nu corespunde cu propunerea dvs".
Meseria de "responsabil cu relaţiile publice" e foarte prost înţeleasă şi, mai ales, aplicată, în România. Mă lovesc des de oamenii de la PR. Fie că am eu nevoie de ceva fie că - mult mai des - au ei nevoie. Fraza curentă este "mă ajuţi şi pe mine cu o ştire despre cutare produs/lansare?". De cele mai multe ori îi ajut, fiindcă treaba cu PR-ul e strâns legată de publicitatea care intră în revistă dar şi de anumite relaţii pe care e bine să le păstrezi şi să le cultivi, în timp. În acelaşi timp însă, consider că meseria asta ar trebui să fie mai mult decât să suni pe cineva din presă şi să îi ceri favorul unei ştiri. Dacă faci PR pentru un produs, să zicem, acesta trebuie "urmărit" atent, de-a lungul timpului şi nu numai în momentul în care se lansează. Trebuie să îl "creşti" şi să-l aduci la maturitate. Acelaşi lucru ar trebui să se întâmple şi cu vedetele din trusturi gen Mediapro.
Din păcate însă, cei care fac PR pentru Mediapro (şi nu numai, aş putea să dau şi alte exemple) nu sunt altceva decât nişte (in)utili câini de pază pe gazonul lui Sârbu. Ei nu au în cap ideea de promovare a persoanei respective ci numai litera de lege potrivit căreia: "tot ce aparţine pro-ului, aparţine doar pro-ului şi promovăm doar în cadrul pro-ului". Pentru că până la urmă angajaţii de acolo se transformă într-un fel de sclavi care, când vor să plece, sfârşesc în biroul şefului cel mare şi primesc numai cuvinte de "recunoştinţă", aşa cum au păţit, la rândul lor acum ceva vreme Dobrovolschi şi Craioveanu: "Bă, v-am luat de pe stradă şi v-am făcut oameni! Beep, beep beep".

P.S.: În cei 8 ani de când sunt la FHM am lucrat cu o singură persoană cu adevărat bună pe parte de PR care ţinea de MediaPro. Se numeşte Dana Adam şi coordona zona de relaţii publice a MediaPro Music. Întotdeauna amabilă, întotdeauna gata să îşi pună în valoare artiştii casei de discuri, mereu atentă la detalii. Nu ştiu pe unde mai este Dana acum, însă ştiu că ar fi meritat mult mai mult.