Citesc Lorgean, de Jean Lorin Sterian. Lorin e un scriitor care-mi place cu adevărat. A lucrat la Playboy, pe la începuturi, şi, deşi la un moment dat a făcut nişte lucruri uşor smart-ass (gen trupa aceea care făcea playback şi pe care o numise Grupul Sanitar), pot trece peste asta. Nu-l cunosc personal dar mai am câteva pagini din cartea lui şi pot trage concluzia că l-am citit cu plăcere. Dincolo de marea cantitate de tristeţe pe care o emană paginile (nu m-am lămurit dacă aceasta vine din lehamite sau efectiv Lorin o are în sânge) totul e viu (şi pute!), e aranjat aproape perfect şi pulsează între o inadaptabilitate certă a scriitorului la mioriticul cotidian şi o continuă căutare a unui balon de oxigen - destinaţia finală a relaxării totale purtând numele deşertului.
Care, în cazul de faţă, este deşertul.
luni, 13 august 2007
Lorgean
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)
2 Comments:
Dragul meu Tzone, pana acum nu am reusit sa fac rost de numarul tau de telefon, asa ca iti scriu tot aici la blogu' tau, super misto, de altfel.Nu ti-am facut eu complimentul asta dragutz degeaba , am si un strop de perversitate (nu ca fetele tale care arunca textila de pe ele) si, te rog, din tot sufletzelul sa-mi dai o poza cu Andreea Raicu,una mare si `ntreaga, cap-picioare. Fac cinste, promit...spune-mi daca ma poti ajuta si apoi iti las o adresa de mail. TNX
pai depinde pt ce-ti trebuie. da-mi un mail. gasesti adresa pe-aici pe blog daca o cauti bine. ;-)
Post a Comment