luni, 13 august 2007

Lorgean

Citesc Lorgean, de Jean Lorin Sterian. Lorin e un scriitor care-mi place cu adevărat. A lucrat la Playboy, pe la începuturi, şi, deşi la un moment dat a făcut nişte lucruri uşor smart-ass (gen trupa aceea care făcea playback şi pe care o numise Grupul Sanitar), pot trece peste asta. Nu-l cunosc personal dar mai am câteva pagini din cartea lui şi pot trage concluzia că l-am citit cu plăcere. Dincolo de marea cantitate de tristeţe pe care o emană paginile (nu m-am lămurit dacă aceasta vine din lehamite sau efectiv Lorin o are în sânge) totul e viu (şi pute!), e aranjat aproape perfect şi pulsează între o inadaptabilitate certă a scriitorului la mioriticul cotidian şi o continuă căutare a unui balon de oxigen - destinaţia finală a relaxării totale purtând numele deşertului.
Care, în cazul de faţă, este deşertul.

2 Comments:

stef said...

Dragul meu Tzone, pana acum nu am reusit sa fac rost de numarul tau de telefon, asa ca iti scriu tot aici la blogu' tau, super misto, de altfel.Nu ti-am facut eu complimentul asta dragutz degeaba , am si un strop de perversitate (nu ca fetele tale care arunca textila de pe ele) si, te rog, din tot sufletzelul sa-mi dai o poza cu Andreea Raicu,una mare si `ntreaga, cap-picioare. Fac cinste, promit...spune-mi daca ma poti ajuta si apoi iti las o adresa de mail. TNX

Eduard Ţone said...

pai depinde pt ce-ti trebuie. da-mi un mail. gasesti adresa pe-aici pe blog daca o cauti bine. ;-)