Giurgiu spune "pa"!

Tudor Giurgiu şi-a dat demisia din funcţia de PDG al TVR, prezentând şi o scrisoare deschisă. În principiu, lucrurile pe care le descrie acolo sunt corecte şi fără îndoială că, dincolo de uşorul patetism al scrisorii, rămâne regretul că un om care a încercat să schimbe, a renunţat la luptă.

Motivaţia lui ("Plec pentru că nu mai întrevăd vreo posibilitate de a lucra eficient într-un climat sănătos şi de încredere. Pentru că o anume parte a spectrului politic şi-a făcut un scop în sine din a încerca să pună mâna pe televiziunea publică. Pentru că nu vreau să mă schimb şi să fac trocuri şi compromisuri. Din păcate, n-am reuşit să clintesc «monstrul» (i-am făcut poate doar o operaţie estetică) şi nici nu cred că asta se va mai putea face în viitorul apropiat fără o abordare radicală") este însă, cel puţin pentru mine, derutantă. E clar că, odată ce acceptă o asemenea poziţie, persoana respectivă ştie de la bun început că va lupta nu numai cu pisicile de mare ci şi, de-a dreptul cu dinozaurii sistemului, atât cu cei din interior cât şi cu cei din exterior. Dacă accepţi înseamnă că ai cojones-urile suficient de mari încât să nu ţi se desumfle după numai doi ani.

De aceea, zău, mă bucur că am recâştigat un regizor. Unul bun.