A plecat Mopsu'

Eram copil când încă l-am prins jucând pe Florea Dumitrache, în finalul carierei, şi tot ceea ce îmi amintesc despre el este că centra extraordinar. Mai târziu, nebun după fotbal, l-am descoperit în cărţile lui Ioan Chirilă şi, după 1989, în meciurile de arhivă de la Mondialul din 70, pe care TVR le-a redat telespectatorilor - serii de driblinguri care scoteau tequila din spectatorii mexicani şi sufletul din englezii lui Bobby Moore.
În ultimii ani îl vedeam deseori plimbându-se împreună cu soţia prin parcul IOR. Ştiam că e bolnav şi că a renunţat la băutură (marea problemă a vieţii lui) - sau cel puţin acesta era anunţul "oficial". Părea un om liniştit şi foarte ascultător faţă de consoartă. Copiii treceau pe lângă el fără să-l cunoască şi numai cei cu spirit de observaţie îşi dădeau seama că pe acelaşi trotuar cu ei se află un fost fotbalist de mare valoare, cu glezna de aur fin şi sufletul de copil rebel.
Adio, "Mopsule"!