marți, 19 decembrie 2006

Blogalizarea

Imaginează-ţi o catastrofă care să pună capăt omenirii, în forma ei de acum. Imaginează-ţi (nu-i greu, Lennon o făcea) că oamenii au rămas doar cu computerele, plus, obligatoriu, oceanul nemărginit pe nume Internet. E cel mai bun punct de plecare către o nouă lume. O lume fără Americi dar cu suficienţi Magellani şi Columbi încât să o ia de la capăt.
De ce?
Lumea se izolează din ce în ce mai mult în faţa computerelor. Blogurile cresc şi se înmulţesc. Exponenţial, în disperare şi extaz. Oamenii se întâlnesc din ce în ce mai puţin la bere şi din ce în ce mai des pe bloguri, între pixeli.
Se joacă între pixeli.
Cresc între pixeli.
Se bat în pixeli.
Iubesc printre pixeli.
Îşi fac familii în pixeli.
Şi, deşi n-au apucat încă, vor muri între pixeli, înmormântaţi în propriile frământări şi amintiri despre o viaţă în care au trăit - Cărtărescu dixit - pururi tineri şi înveşmântaţi în pixeli.
Revista Time te-a pus pe copertă. Persoana anului 2006 eşti TU. Tu, cel care ai cont pe MySpace, postezi filme pe YouTube, share-uieşti poze pe Flickr şi ţii neapărat să-ţi faci un blog pe care să arăţi tuturor că eşti viu.
Blogul e o imensă frustrare. Frustrarea lipsei de spaţiu verde. Frustrarea unei lumi pixelizate şi, poate, prea plină de silicoane. O lume nouă.

7 Comments:

puck said...

eu am iarba pe blog. se pune?

dana

Eddie's said...

iarba ta se poate fuma? :-)
daca da, nu se pune.
daca nu, nu se pune.
that's what's blog about!

Dan Mihu said...

Dat fiind traficul "care este", mi-e mai usor sa ma "vad" cu amicii pe net, sa bem un suc de pixeli. Nu cred ca asta e izolare in fata computerului, dimpotriva.
Comunic, deci exist. :)
Altfel as sta intr-o cutie, alaturi de alti oameni in cutii egale cu a mea si ne-am bocani in teava caloriferului si am da gauri cu bormasina. Chestii fumate, din perisatul secol XX.

Anonim said...

Subscriu! In scoala, cand n-ai unde sa fumezi pe ascuns o tigara, iti cauti un loc la WC. In Internet iti cauti un blog.
Daca in '90 auzeai despre unul sau altul ca 's-a privatizat', acum auzi ca 'si-a facut blog'. E cool, e trendy, e fancy, e misto!Unora li se pare pasul normal, in sfarsit si-au gasit si ei o forma, in pixeli. E sansa lor!
Mai nasol va fi pentru cei care nu vor apuca decat faramituri din viata adevarata; se vor naste, vor creste si vor muri in blog. Va ramane in urma lor un blog, cat mai tine hardul. Care e reciclabil.
Peste cimitire rar se fac blocuri, peste bloguri se vor face, fara remuscari, alte bloguri.
Pentru acele suflete din biti va trebui in curand sa platim asigurari sociale pe blog, caci 'vor fi si ei oameni' (...oameni!?...) si vor avea nevoile lor plastice, energetice si de crestere.
De-un lucru sunt (aproape) sigur: daca nu arzi in viata reala, nu reusesti sa palpai in viata de pe server. Eddie, shine on!

jazzori said...

..altii-si numesc motanii "Pixel", so I'm kinda guilty as charged :-)

Eduard Ţone said...

...şi încă motanul e ok să fie botezat aşa. Chiar dacă, alintându-l, îl poti numi, din greşeala (hope not, te va urî...), Pixie - care pe vremuri era un şoarece dintr-un desen animat
Mai rău e că am un filling (ca să nu-i spun... feeling) că unii merg muuuult mai departe cu botezurile astea pixelizate. :-)

jazzori said...

Atat timp cat nu-i spun Compaq.. :-P

Oricum, motanul meu este foarte sigur pe "felinitatea" sa, astfel ca nu m-ar uri de l-as alinta strigandu-l pe numele unei rozatoare. Ba chiar, sunt convinsa c-ar accepta un eventual "make-up as a mouse".. Niciodata nu s-a temut d-aceasta latura a sa sensibila, l-am admirat pentru asta..

Nu neg ca la calmitatea sa aproape statuara contribuie si faptu' ca.. nu "prea" mai e printre noi. :|