Eurolabageala

Am stat sâmbătă seara până la finalul concursului Eurovision, mai mult dintr-o remanentă manie a statisticii: eram curios să văd cum împart ţările voturile. Am trecut în revistă şi prestaţia Todomondo, una relativ ok după părerea mea - sigur, piesa e un plagiat, dar e haioasă iar băieţii mi s-au părut simpatici în comparaţie cu leşinăturile slave.

Nu comentez locul 13 "scos" de România. Nu există nici un semn profesionist care să dea valoarea acestui loc, în contextul concursului. Pentru că, o dată în plus, am văzut (şi de data asta m-am amuzat) că e un concurs, cum ar zice Gogu, dampulea total.
Adică se strâng X concurenţi care cântă nişte melodii mediocre sau - de regulă - foarte proaste, după care fiecare ţară votează exclusiv pe afinităţi teritoriale. Sau conform cetăţenilor străini care locuiesc în respectivele ţări.
Aşa se face că România a primit puncte multe de la Spania, Moldova şi Andorra (şi atât!).
Aşa se face că turcii primeau puncte în draci de la nemţi, elveţieni şi austrieci.
Aşa se face că statele fostei URSS, fostei Iugoslavii dar şi Scandinaviei îşi trimiteau punctele în cross.

Odată rezolvată problema valorii întrinseci a melodiei (criteriu aflat undeva în coada listei de priorităţi când a venit vorba de votare), am tras o concluzie destul de tristă: în Europa nu suntem simpatici nimănui! Iar vecinilor, cu atât mai puţin. Păi "iugoslavii" nu ne-au dat nici măcar un punct, nici măcar una dintre cele tz republici care au votat. Bulgarii ne-au tratat cu cefele groase şi castraveţi mucegăiţi. Ungurii ne-au aruncat în silă două puncte (parcă) murdare de paprika. Iar pentru Ucraina nu existăm.

Păi, pe bune dacă italienii nu-s mai cool: ei nu mai trimit de mult concurenţi la Eurovision. Poate s-au lămurit că nici pe ei nu-i iubeşte nimeni.