¤ Relative strangers **
O comedioară care se vrea ca în vremurile bune dar care rareori reuşeşte să stârnească un zâmbet. Şi asta doar pentru că de Danny de Vito râzi uneori doar dacă-i priveşti mutra. Un gagiu snob, aflat în pragul nunţii cu o fătucă (bună) nu la fel de constipată, descoperă că adevăraţii lui părinţi sunt complet diferiţi de cei care l-au crescut.
¤ Wild hogs **
Patru moşari cu suflet tânăr pleacă de-acasă într-o vacanţă pe motoare "ca-ntre băieţi". De idioţi ce sunt intră în tot soiul de belele, mai mari sau mai mici. O oboseală de film, deşi Travolta, Martin Lawrence, William H. Macy şi Tim Allen ar trebui să contrazică termenul. N-o fac.
¤ Letters from Iwo Jima ***
Japonezii trebuie să apere cu orice preţ o insuliţă în timpul celui de-al doilea război mondial. Decimaţi şi lipsiţi de ajutoare, ochii oblici se ascund prin peşteri şi sfârşesc, evident, cu gloanţe americane în creieri sau cu harakiri-uri onorifice. Războiul din perspectiva japoneză, plus o povestioară personală pe fundal - un film bun făcut de Clint Eastwood dar zău că am văzut filme cu şi despre război care m-au mişcat (mult) mai mult.
¤ Perfume: The Story of a murderer ***
Grenouille e un monstruleţ de om care se naşte cu "puterea" de a mirosi orice, oricând şi la orice oră. Marea lui problemă e că el nu miroase a nimic, drept pentru care unicul lui scop în viaţă va fi să creeze un parfum, Parfumul!, care să dea o identitate olfactivă propriei sale persoane. Şi din ce ar fi mai potrivit să îl producă dacă nu din trupurile femeilor care, vezi Doamne, miros atât de divin! Drept pentru care amigo Grenouille se transformă într-un ucigaş în serie. Un film care urmează cartea lui Patrick Suskind fără a se abate prea tare de la ea, dar care lasă impresia că nu poate depăşi nişte limite auto-impuse.
O comedioară care se vrea ca în vremurile bune dar care rareori reuşeşte să stârnească un zâmbet. Şi asta doar pentru că de Danny de Vito râzi uneori doar dacă-i priveşti mutra. Un gagiu snob, aflat în pragul nunţii cu o fătucă (bună) nu la fel de constipată, descoperă că adevăraţii lui părinţi sunt complet diferiţi de cei care l-au crescut.
¤ Wild hogs **
Patru moşari cu suflet tânăr pleacă de-acasă într-o vacanţă pe motoare "ca-ntre băieţi". De idioţi ce sunt intră în tot soiul de belele, mai mari sau mai mici. O oboseală de film, deşi Travolta, Martin Lawrence, William H. Macy şi Tim Allen ar trebui să contrazică termenul. N-o fac.
¤ Letters from Iwo Jima ***
Japonezii trebuie să apere cu orice preţ o insuliţă în timpul celui de-al doilea război mondial. Decimaţi şi lipsiţi de ajutoare, ochii oblici se ascund prin peşteri şi sfârşesc, evident, cu gloanţe americane în creieri sau cu harakiri-uri onorifice. Războiul din perspectiva japoneză, plus o povestioară personală pe fundal - un film bun făcut de Clint Eastwood dar zău că am văzut filme cu şi despre război care m-au mişcat (mult) mai mult.
¤ Perfume: The Story of a murderer ***Grenouille e un monstruleţ de om care se naşte cu "puterea" de a mirosi orice, oricând şi la orice oră. Marea lui problemă e că el nu miroase a nimic, drept pentru care unicul lui scop în viaţă va fi să creeze un parfum, Parfumul!, care să dea o identitate olfactivă propriei sale persoane. Şi din ce ar fi mai potrivit să îl producă dacă nu din trupurile femeilor care, vezi Doamne, miros atât de divin! Drept pentru care amigo Grenouille se transformă într-un ucigaş în serie. Un film care urmează cartea lui Patrick Suskind fără a se abate prea tare de la ea, dar care lasă impresia că nu poate depăşi nişte limite auto-impuse.
P.S.: tare faza cu orgia din final!
2 Comments:
apropo de "Perfume": e greu sa faci un film despre miros folosindu-te de imagini care olfactiv nu au nicio relevanta. poti filma gramezi de gunoaie, mirosul nu trece ecranul daca nu stii cum sa filmezi. iar directorul de imagine de la acest film nu stie. altfel, rezonabila incercarea de ecraniza o carte neecranizabila.
mda, ai dreptate insa pina la urma, legat de subiectul asta, totul e un exercitiu de imaginatie si depinde doar de regizor (asa cum a depins si de scriitor) sa transmita senzatii olfactive. Pina la urma nici nu e foarte importanta senzatia in sine ci perceptia ei de catre personajul principal. Sint citeva scene destul de reusite in film, insa over all, ai dreptate: nu e o capodopera nici pe departe.
Post a Comment