Adio Gil!

Cred că aveam vreo 7 ani, eram la mare cu ai mei şi, într-o seară, la un restaurant din Venus, l-am auzit (şi văzut) cântând pentru prima oară pe Gil Dobrică. Îmi amintesc perfect că avea nişte pantaloni albi, mulaţi şi foarte evazaţi (moda vremii) şi m-a frapat faptul că avea un nas foarte mare. Am reţinut atunci o melodie de-a lui, de fapt cover-ul care l-a făcut celebru, Hai acasă.
Gil Dobrică a fost un excelent cântăreţ de baruri şi restaurante şi cred că, dincolo de faptul că de ani de zile fusese uitat de lume, dincolo de faptul că era foarte bolnav (şi că, pentru a da un interviu, cerea o sumă modică de bani - "pentru medicamente"), a ştiut să-şi trăiască viaţa într-un mod unic.

Dumnezeu să-l odihnească!