Înainte să-i pună ştreangul de gât părea mai demn ca Ceauşescu. Nu ştiu dacă era neapărat împăcat cu soarta, însă asculta cu atenţie ceea ce-i spunea gâdele.
Da' chiar: oare ce-i spunea gâdele? Cum să (nu) respire mai bine pentru ca totul să se termine mai rapid? Îl îmbărbăta? Îi povestea despre cum vor urla de bucurie irakienii fanatici? Sau cei doi jucau Spânzurătoarea iar Saddam îşi epuizase ultimele litere fără să realizeze că "word"-ul ce trebuia completat era banal: P_ _ _ _ _ _ _ _ U.
Purgatoriu.
Am avut o strângere de inimă. Sigur, ticălosul o merita, însă în tabloul spânzurării lui Saddam ceva nu se pupă cu tabloul secolului 21. Ceva e rânced şi încă încerc să definesc ce anume.
PS: ...uite şi momentul. Noroc cu telefoanele mobile. Oricum, fascinaţia ororii depăşeşte graniţele timpului.
sâmbătă, 30 decembrie 2006
Spânzurătoarea cu Saddam
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)
3 Comments:
Nene, ce bairam, ce party, ce distractie a fost acolo! :)
Pacat ca Gelu Metafizicu' al nostru n-avea mobil in '89...
Daca Gelu ar fi avut mobil smeker in 89, Saddam ar fi cerut de-atunci sa fie spanzurat. De invidie ca "pretinu'" lui de la Romania beneficiaza de "cele mai noi cuceriri ale socialismului".
Ce a inceput civilizat s-a terminat ca in Evul Mediu. Din cate stiu Saddam vroia sa fie impuscat dar i s-a refuzat cererea. Oricum si-a meritat soarta... Propun ca la astfel de "evenimente" importante pe viitor sa posteze linkuri cu vederi panoramice la 360 grade sa nu ne mai chioram la un telefon mobil. Oribil, nu???
Post a Comment